“Un călător mergea într-o zi dintr-un sat în altul. Pe drum a observat un țăran care își lucra pământul.

S-a oprit și i-a spus:

- Tocmai  am  plecat  din  satul  din  munți și mă îndrept spre satul din vale, oare cum sunt oamenii de acolo?

- Înainte să vă răspund, îmi puteți spune cum vi s-au părut oamenii din acel sat?

-Ohhh! Reci, suspicioși, neprietenoși, egoiști, închiși în ei înșiși, deloc blânzi...

 -Din păcate, așa sunt și în satul din vale!

Călătorul s-a întristat și a plecat dezamăgit mai departe.

După câtva timp, un alt călător trece prin același loc și îi pune țăranului aceeași întrebare. Acesta l-a întrebat ca și pe cel dinainte:

- Înainte de a vă răspunde, îmi puteți spune cum vi s-au părut oamenii de acolo?

- Ohhh! Extraordinari! Aș fi vrut să rămân acolo! Oameni veseli, buni, generoși, primitori cu străinii, întotdeauna gata să mă asculte și să-mi spună o vorbă bună!

-Din fericire, așa sunt și în satul din vale!

Călătorul a plecat mai departe fericit, plin de nerăbdare.”

Oamenii din viața ta cu sunt?

Caută ce este mai bun în fiecare! Depinde numai de tine dacă pleci mai departe dezamăgit sau  plin  de  încredere  și  fericire...  Ei  sunt  doar  oglinda  în  care  te  privești. Dacă vrei mai multă dragoste și atenție de la ceilalți, începe prin a dărui tu aceste lucruri.

Asa cum spune Nicolae Steinhardt: Dăruind vei dobândi!

sursa: paxonline.net